Fabula lui Snowden – whistleblower sau spion. Minciunile celui mai de impact fugar al SUA

Dintre toate minciunile pe care le-a spus Edward Snowden după „masivul furt de secrete de la NSA” și călătoria sa în Rusia, via Hong Kong, în 2013, niciuna nu este mai provocatoare decât afirmația că el nu a intenționat niciodată să facă spionaj, ci a fost doar un „whistleblower” care a vrut să scoată la iveală programele ilegale de supraveghere și strângere de informații ale NSA, scrie Edward Jay Epstein în Wall Street Journal, într-o analiză care prefațează lansarea cărții sale despre acest subiect.

În 2013, Snowden avea 29 de ani și lucra ca analist de date la firma de consultanță Booz Allen Hamilton, la baza NSA din Oahu, Hawaii. Pe 20 mai, la doar 6 săptămâni de la începerea acestui job, Snowden nu a mai venit la muncă, mințind că se află la un spital pentru a se testa în legătură cu epilepsia. De fapt, Snowden era deja în Hong Kong, cu datele pe care le sustrăsese din serverele NSA.

În Hong Kong, Snowden i-a contactat pe Laura Poitras, o regizoare de documentare din Berlin, și pe jurnalistul Glenn Greenwald, care colabora cu The Guardian, ambii fiind niște îndelungați critici ai NSA și cu care Snowden se afla deja în contact de patru luni.

Snowden le-a dat acestora câteva mii de documente din cantitatea mult mai mare de date pe care o luase din NSA. Astfel, s-au lansat cele mai importante articole de investigație din jurul acestui scandal – faptul că NSA se folosea de un ordin secret pentru a lua datele clienților companiei de telefonie Verizon și prezentarea programului PRISM, prin care NSA intercepta comunicațiile electronice ale cetățenilor non-americani, în practică neputându-i distinge pe aceștia de cei americani.

Snowden a susținut mereu că scopul său principal a fost să demaște ilegalitățile comise de NSA și să le dea jurnaliștilor, iar doar accidental ar fi „atins” și alte date ale NSA. De fapt, susține autorul analizei, o evaluare secretă a pagubelor produse de Snowden asupra NSA și Pentagonului arăta cu totul altceva: Edward Snowden sustrăsese, nu doar că accesase, în jur de 1,5 milioane de documente secrete.

Raportul, prezentat în Congres, ajungea la concluzia că datele luate de Snowden compromiteau „secrete care protejau trupele americane din străinătate și secrete care furnizau apărare vitală împotriva terorismului și statelor”, iar cele prezentate de el erau doar „vârful icebergului”.

Cele mai multe date luate de Snowden de la NSA erau secrete militare, conform generalului Martin Dempsey, șeful Marelui Stat Major Reunit, care a depus mărturie în fața Comisiei Serviciilor Armate din Congres, în 2014.

Un alt indiciu că ținta lui Snowden ar fi fost de fapt alta, mai scrie autorul analizei, este faptul că documentele sustrase de el vizau nivelul 3 al NSA, adică documente care conțineau cele mai importante surse și metode de spionaj ale NSA, pe care Rusia și alte state încercau de zeci de ani să le obțină.

De altfel, Snowden chiar de asta își schimbase slujba, pentru a avea acces la un nivel mai înalt de secretizare. Într-un interviu dat în Hong Kong pentru South China Morning Post, pe 15 iunie 2013, Snowden spune că a dorit să lucreze pe un contract al Booz Allen cu CIA, chiar dacă era plătit mai prost, pentru că îi dădea acces la o listă secretă a NSA cu computerele pe care agenția le intercepta în întreaga lume. El ar fi reușit să obțină această listă, dacă e să ținem cont de declarația șefului NSA Richard Ledgett, care declara în 2014, într-un interviu, că dacă documentele lui Snowden ajung pe mâini greșite, ele pot furniza o hartă a țintelor NSA din întreaga lume, dar și a țintelor care nu sunt acoperite de NSA, în documente aflându-se toate solicitările de interceptare ale serviciilor secrete americane către NSA.

„Exilul” lui Snowden la Moscova. Cum s-a ajuns aici

Pe 23 iunie 2013, Snowden a plecat din Hong Kong și a zburat la Moscova, unde a primit protecția guvernului de la Kremlin. Snowden a susținut mereu că materialele furate de la NSA au ajuns la jurnaliști și că nu a avut nicio intenție de a „defecta” la ruși, el aflându-se de fapt în drum spre America Latină, însă a rămas captiv în Rusia, pentru că autoritățile americane i-au revocat pașaportul și nu a mai putut călători mai departe.

„Sunt în exil. Guvernul meu mi-a revocat intenționat pașaportul ca să mă lase exilat” și „a ales să mă țină în Rusia”, declara Edward Snowden într-un interviu din octombrie 2014. El a susținut că revocarea pașaportului a avut loc în timp ce se afla în aer, în zbor de la Hong Kong, iar când a făcut escala la Moscova nu a mai putut pleca.

Acest lucru este fals, arată autorul analizei. Pașaportul lui Snowden a fost anulat de americani în timp ce acesta se afla încă în Hong Kong, pe 22 iunie. De altfel, Snowden nu putea să nu știe că autoritățile americane sunt în căutarea sa, dat fiind faptul că plângerea penală fusese depusă împotriva sa pe 14 iunie.

Un alt aspect interesant al poveștii este implicarea companiei aeriene rusești de stat Aeroflot, care ar fi încălcat procedurile normale și i-ar fi permis lui Snowden să se urce în zborul de Moscova, deși el nu avea un pașaport valid și nici viză pentru Rusia, fapte dezvăluite de Anatoli Kucerena, avocatul său, într-o conferință de presă.

„Prin susținerea falsă că pașaportul i-a fost invalidat după ce avionul a plecat din Hong Kong și nu înainte, domnul Snowden a sperat să ascundă etraordinara excepție. Guvernul rus și-a dezvăluit un alt ajutor pentru el, conform unei știri din Izvestia, care arată că la sosirea la Moscova, Snowden a fost luat din avion de o echipă de securitate în cadrul unei operațiuni speciale”, scrie autorul analizei.

Vladimir Putin a recunoscut în septembrie 2013 că a autorizat personal ajutorul pentru Snowden, după ce acesta s-a întâlnit cu oficiali ruși în Hong Kong.

Pentru a-i ascunde destinația, Wikileaks a rezervat mai multe locuri în zboruri către diverse destinații din lume, în numele lui Snowden. Julian Assange a trimis-o pe adjuncta sa, Sarah Harrison, la Hong Kong, pentru a-l ajuta pe Snowden să-și plătească cheltuielile și să-l însoțească la Moscova.

Au ajuns sau nu secretele NSA la Moscova?

Povestea spusă de Snowden este că odată ajuns la Moscova, el nu mai avea acces la documentele sustrase de la NSA. El a susținut că le-ar fi distrus înainte.

De fapt, nu este așa, după cum arată două surse de la Kremlin. Una dintre ele, Franț Klințevici, era prim-adjunct al comisiei de apărare și securitate din Duma de Stat. El a declarat într-un interviu: „Să fim sinceri. Domnul Snowden și-a împărtășit informațiile. Asta fac serviciile secrete”.

Celălalt insider de la Kremlin, Anatoli Kucerena, un avocat bine conectat și apropiat de Putin, a fost intermediarul relației lui Snowden cu Moscova. Într-un interviu pentru Russia Today, postul apropiat Kremlinului, el a declarat că Snowden a dat „unele” documente aflate în posesia sa jurnaliștilor cu care s-a întâlnit în Hong Kong. Întrebat dacă Snowden mai are documente care nu au fost făcute publice, avocatul a replicat: „Cu siguranță”.

De altfel, după ce Snowden a ajuns la Moscova, au ieșit la iveală prin intermediul Wikileaks documente NSA care arătau că agenția spiona oficiali germani, inclusiv telefonul Angelei Merkel. Autorul analizei s-a întâlnit la Moscova cu avocatul rus Kucerena, care i-a confirmat încă o dată că Snowden a adus în Rusia informații secrete.

O altă afirmație a lui Snowden este că nu a fost interogat și nici nu s-a întâlnit cu oficiali ruși după ce a ajuns la Moscova. Contrar acestor afirmații, un raport al Comisiei de Intelligence din Congresul SUA arată că odată ajuns la Moscova, Snowden „a avut și continuă să aibă contact cu serviciile secrete rusești. Informația i-a fost confirmată autorului analizei de foști ofițeri KGB, pe care i-a intervievat la Moscova.

Chiar și dacă nu asta ar fi fost intenția sa de la bun început, Snowden se afla și încă se află în mâinile și la dispoziția rușilor, fără posibilitatea de a pleca. „Dacă există o posibilitate de a obține informații, serviciile secrete rusești o vor face”, declara un oficial rus într-un interviu, legat de Snowden.

„Serviciile secrete rusești folosesc un singur termen pentru oricine le livrează informații secrete. Fie că persoana respectivă a acționat din motive idealiste, fie că le-a vândut pentru bani sau habar nu are de rolul pe care l-a avut în transferarea acestor secrete – furnizorul de date secrete este considerat o sursă de spionaj. După toate estimările, este o fișă a postului care i se potrivește domnului Snowden”, concluzionează autorul analizei.